DISC s.n. 1. Obiect rotund și plat care se folosește în proba atletică de aruncare la distanță. ♦ Obiect rotund și plat. ♦ Placă de patefon. 2. Suprafața aparentă a Soarelui sau a Lunii, văzută de un observator de pe Pământ. 3. Organ sau structură anatomică circulară, plată. ◊ Disc intervertebral = țesut fibros așezat între două vertebre, având forma de disc cu un nucleu bulbos; hernie de disc = hernia discului intervertebral. 4. Receptaculul sau partea terminală la compozee. [Cf. fr. disque, it. disco < lat. discus, gr. diskos]. Vezi definitia »

BOCCACCÉSC, -Ă (Liv.) Aparținând, caracteristic operei lui Boccaccio. [< it. boccaccesco, cf. Boccaccio – scriitor italian]. Vezi definitia »

NEMEȘÉSC, -EÁSCĂ, nemeșești, adj. Care ține de nemeși, propriu, caracteristic nemeșilor; de nemeș; p. ext. nobil, boieresc. – Nemeș + suf. -esc. Vezi definitia »

ȘOIMĂNÉSC, EÁSCĂ, șoimănești, adj. De șoim; fig. viteaz. – Șoiman + suf. -esc. Vezi definitia »

preadumnezeiésc, preadumnezeiáscă, adj. (înv.) sfânt, divin. Vezi definitia »