Definita cuvantului măcinătură
MĂCINĂTÚRĂ, măcinături, s. f. (Rar) Măcinare. ♦ (Concr.) Ceea ce rezultă în urma măcinării; măciniș. 2. Pământ ros de ape; mâncătură, surpătură. – Măcinat1 + suf. -ură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu măcinătură
țăpoșícă s. f., gen.-dat. țăpoșicei, (pl. -) Vezi definitia »
zănoágă (-ge), s. f. – Căldare, depresiune între doi munți. Sl. za noga „la picior”, rut. zanoga (Tiktin; Conev 39), bg. za(d)noga › megl. zănoagă. Vezi definitia »
SPÁDĂ, spade, s. f. 1. Armă formată dintr-o lamă dreaptă cu două tăișuri, din gardă și mâner, cu care se poate tăia și împunge. 2. (Sport) Probă de scrimă care se practică cu spada (1). – Din it. spada. Vezi definitia »
RIZOCTONIÓZĂ s.f. Boală a plantelor (mai ales a cartofului și a tutunului), provocată de rizoctonie. [Pron. -ni-o-. / < fr. rhizoctoniose]. Vezi definitia »
CLOROPICRÍNĂ s. f. derivat nitrat al cloroformului, folosit ca gaz de luptă sufocant și lacrimogen și pentru distrugerea rozătoarelor. (< fr. chloropicrine) Vezi definitia »