Definita cuvantului declinatoriu
DECLINATÓRIU, -ÓRIE, declinatorii, adj. Care respinge competența unei instanțe sau contestă o jurisdicție. ♦ (Substantivat, n.; în sintagma) Declinatoriu de competență = hotărâre prin care o instanță constată necompetența ei și trimite cauza la o instanță competentă. – Din fr. déclinatoire.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu declinatoriu
CAMIONAGÍU, camionagii, s. m. Persoană care se ocupă cu transportul de mărfuri și de obiecte cu ajutorul unui camion; camionar. [Pr.: -mi-o-] – Camion + suf. -agiu. Vezi definitia »
CROCHÍU, crochiuri, s. n. Desen rapid care indică în câteva linii trăsăturile principale ale unei figuri, ale unui obiect, ale unui peisaj etc.; schiță. – Din fr. croquis. Vezi definitia »
căváliu s.m. (reg.) potcovar. Vezi definitia »
FANARAGÍU, fanaragii, s. m. (Înv.) Persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi; lampagiu. – Din tc. fenarği. Vezi definitia »
YTÉRBIU s. n. Element chimic din familia pământurilor rare. – Din fr. ytterbium. Vezi definitia »