TROFÍSM, trofisme, s. n. Stare dinamică a nutriției; trofie. – Din fr. trophisme. Vezi definitia »

PREFORMÍSM s. n. concepție eronată potrivit căreia toate însușirile și caracteristicile organismului adult există deja constituite, în formă ultimă, în germen; animalculism. (< germ. Präformismus) Vezi definitia »

DONATÍSM s. n. schismă inițiată în sec. IV de episcopul Donatus, la Cartagina, care separa biserica africană, cerând supunerea la canoane grele a creștinilor ce își renegaseră credința în timpul persecuțiilor religioase. (< fr. donatisme) Vezi definitia »

SUBIECTIVÍSM s. n. 1. Orientare, tendință în filozofie care neagă existența lumii exterioare, reducând realitatea la conștiința pe care subiectul o are despre aceasta. 2. (Rar) Subiectivitate. – Subiectiv + suf. -ism (după fr. subjectivisme). Vezi definitia »

NARODNICÍSM s.n. Mișcare social-politică în Rusia, din a doua jumătate a sec. XIX, care vedea în țărănime și în intelectualitate singurele forțe revoluționare. [< narodnic + -ism, cf. rus. narodnicestvo < narod – popor]. Vezi definitia »