Definita cuvantului defăima
DEFĂIMÁ, defăimez, vb. I. Tranz. 1. A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia. ♦ (Rar) A se face de râs, a se compromite. 2. (Înv.) A disprețui, a subaprecia; a umili, a înjosi. [Prez. ind. și.: defáim] – Din lat. *diffamiare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu defăima
SÍMA s. f. Înveliș intern al Pământului alcătuit în special din compuși ai siliciului și ai magneziului. – Din fr. sima. Vezi definitia »
INFAMÁ vb. tr. a acuza pe nedrept; a defăima. (< lat., it. infamare) Vezi definitia »
BLESTEMÁ, bléstem, vb. I. Tranz. A invoca urgia divinității împotriva cuiva. ♦ Intranz. A înjura, a ocărî, a huli.[Prez. ind. acc. și: blestém] – Lat. pop. blastimare (= blasphemare). Vezi definitia »
EXHUMÁ, exhumez, vb. I.Tranz. (Rar) A dezgropa osemintele unui mort, a deshuma un cadavru. – Din fr. exhumer, lat. exhumare. Vezi definitia »
ÎNHĂMÁ, înhám, vb. I. 1. Tranz. A pune hamurile pe cal sau pe alte animale de tracțiune; a pune calul sau un alt animal de tracțiune în ham la un vehicul. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) angaja la realizarea unui lucru care cere eforturi stăruitoare; a (se) înjuga. – În + ham. Vezi definitia »