TÁCTICĂ s.f. 1. Parte a artei militare care se ocupă cu organizarea și conducerea acțiunilor de luptă ale trupelor. 2. Știința de a determina mijloacele și formele de acțiune, într-o perioadă relativ scurtă, pentru realizarea obiectivelor unei mișcări sociale, a unui partid politic etc., în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă. 3. Mijloacele folosite de cineva pentru a face să izbutească o întreprindere, o acțiune etc. [Gen. -cii. / < fr. tactique, cf. gr. taktike – arta de a orândui]. Vezi definitia »

ACROSPÍRĂ s. f. tulpiniță răsucită de la vârful seminței, în germinație. (< fr. acrospire) Vezi definitia »

CONGRUÉNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi congruent; potrivire deplină. ♦ (mat.) relație de ~ = relație dintre două numere întregi congruente. ◊ acord între gândurile, sentimentele, convingerile cuiva în comportamemtul său. 2. acord între subiect și predicat. 3. (med.) calitate a unei anastomoze ale cărei părți se împreună perfect. (< fr. congruence, lat. congruentia) Vezi definitia »

ECZÉMĂ s. f. boală de piele manifestată prin mâncărime, erupții, abcese etc. (< fr. eczéma, gr. ekzema) Vezi definitia »

STÁNȚĂ¹ s.f. v. ștanță. Vezi definitia »