Definita cuvantului măiestru
MĂIÉSTRU, MĂIÁSTRĂ, măieștri, măiestre, adj. 1. (Despre oameni) Iscusit, abil, ingenios. ♦ Măiestrit (1). 2. (În basme) Înzestrat cu puteri magice; care demonstrează putere magică; (despre lucruri) efectuat prin puteri magice. Pasăre măiastră = pasăre din basme, înzestrată cu însușiri supranaturale. ♦ P. ext. Ca din basme; minunat; fermecat. [Pr.: mă-ies-] – Lat. magister.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu măiestru
DIFUZIOMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea difu-ziunii (2). (< fr. diffusiomètre) Vezi definitia »
ECHILÍBRU s.n. 1. Stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare. ♦ (Fil.) Teoria echilibrului = concepție potrivit căreia în mecanismul procesului dezvoltării este esențială starea de echilibru între obiectul în dezvoltare și mediul ambiant. 2. (Fig.) Stabilitate a unei situații, a unei stări sufletești etc. ◊ Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile. [Pl. -re, -ruri. / cf. fr. équilibre, it. equilibrio, lat. aequilibrium < aequus – egal, libra – balanță]. Vezi definitia »
NEUROMAGNETOMÉTRU s. n. aparat pentru evidențierea activității electrice a creierului prin intermediul unui câmp magnetic, curenții electrici fiind rezultatul celulelor nervoase. (< neuro- + magnetometru) Vezi definitia »
BARICÉNTRU s.n. Punctul de întâlnire al medianelor într-un triunghi. ♦ Centru de greutate. [Cf. fr. barycentre, cf. gr. barys – greu, kentron – centru]. Vezi definitia »
DACTILOMÉTRU s. n. aparat de înregistrare simultană a deplasării unui deget în trei direcții spațiale. (< fr. dactylomètre) Vezi definitia »