Definita cuvantului coace
COÁCE, coc, vb. III. 1. Tranz. A supune un aliment la acțiunea căldurii (în cuptor) spre a-l face bun de mâncat. ◊ Expr. A-i coace (cuiva) turta sau a i-o coace = a încerca să-i facă rău (cuiva); a-i întinde (cuiva) o cursă. ♦ Refl. (Despre alimente) A deveni bun de mâncat prin acțiunea căldurii (din cuptor). 2. Refl. (Despre fructe, semințe) A ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii soarelui; a deveni bun de mâncat; (despre plante) a ajunge să aibă sămânța formată, maturizată. ♦ Tranz. (Despre soare sau căldură) A face ca fructele, plantele etc. să ajungă la maturitate, să fie bune de mâncat, să dea sămânță. ♦ Fig. (Despre oameni) A ajunge la maturitate, a se forma (din punct de vedere intelectual, al felului de a fi etc.); a se maturiza. 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se încinge, a se înăbuși de căldură. 4. Tranz. Fig. A pune ceva la cale cu intenții răuvoitoare; a urzi. 5. (Despre bube și inflamații, p. ext. despre părți ale corpului) A face puroi. – Din lat. pop. cocere (= coquere).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu coace
REPRODÚCE vb. I. refl. (despre ființe) a se înmulți. II. tr. 1. (despre memorie) a readuce în conștiință reprezentări fixate anterior. ◊ a reda întocmai prin mijloace plastice un model; a imita. 2. a produce în serie, a multiplica. (< fr. reproduire) Vezi definitia »
CE INSEAMNA CUVANTUL HAMATOCHEZIE? Vezi definitia »
a judeca la rece expr. a analiza, a chibzui, a cumpăni cu atenție, fără prejudecăți sau patimă. Vezi definitia »
INTERZÍCE vb. III. tr. A opri pe cineva de la ceva, a nu permite cuiva să facă ceva. ♦ A pune sub interdicție. [P.i. interzíc. / < lat. interdicere, cf. fr. interdire, germ. untersagen, după zice]. Vezi definitia »
pulberíce s.f. (reg.) pulbere, praf, colb, țărână. Vezi definitia »