Definita cuvantului coloratură
COLORATÚRĂ, coloraturi, s. f. 1. Manieră de interpretare vocală care dă posibilitatea interpretului să-și afirme virtuozitatea tehnică, executând cadențe, triluri etc. ◊ Soprană de coloratură = soprană cu extensiune în registrul acut care cântă în această manieră. 2. (Rar) Bogăție de culori; colorit. – Din fr. coloratura.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu coloratură
MĂSLÍNĂ, măsline, s. f. Fructul măslinului, comestibil, de culoare brună-verzuie, foarte bogat în ulei; olivă. – Din sl. maslina. Vezi definitia »
țâbârcă s.f. (reg.) vin din tescovină. Vezi definitia »
spinărícă, spinăréle, s.f. (înv.) spinare mică, spinărușă, spinăruică, spinăruță. Vezi definitia »
PIÁZĂ, pieze, s. f. 1. (În superstiții; de obicei determinat prin „rea” sau „bună”) Semn prevestitor; întâmplare, eveniment, ființă etc. care se crede că aduce cuiva nenorocire, nenoroc sau noroc. ♦ (Reg.; la pl.) Dispoziție, chef; toane. 2. (Înv. și reg.) Pantă, povârniș. ◊ Loc. adv. În piez(i) = oblic, pieziș. [Var.: (înv. și reg.) piez s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »
BLUZÍȚĂ, bluzițe, s. f. Bluzuliță. – Bluză + suf. -iță. Vezi definitia »