STÂMPĂRÁRE s. f. v. astâmpărare. Vezi definitia »

ÎNTÂRZIÉRE, întârzieri, s. f. Acțiunea de a întârzia și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. și adj. Cu întârziere = (care se produce) mai târziu decât trebuie sau decât este prevăzut. ◊ Loc. adv. Fără întârziere = numaidecât, fără zăbavă. ◊ Expr. A exploda cu întârziere = (despre bombe sau corpuri explozive) a exploda la un anumit interval de timp (fixat dinainte) după momentul punerii sau al lansării. A fi în întârziere = a fi rămas în urmă, a fi întârziat. ♦ Timpul, durata cât cineva sau ceva întârzie. [Pr.: -zi-e-] – V. întârzia. Vezi definitia »

PRIMÁRE s. m. v. primar. Vezi definitia »

MONOTONIZÁRE s.f. (Liv.) Faptul de a face să fie monoton. [< monotoniza]. Vezi definitia »

Stare de detasare totala Vezi definitia »