RĂSPÚNDERE, răspunderi, s. f. Faptul de a răspunde; obligația de a răspunde de îndeplinirea unei acțiuni, sarcini etc.; responsabilitate. ◊ Expr. A trage (sau a chema pe cineva) la răspundere = a obliga pe cineva să dea socoteală de faptele sale, a cere cuiva socoteală. A avea simț de răspundere sau simțul răspunderii = a fi conștient de însemnătatea sarcinilor asumate sau primite, a lucra cu râvnă și seriozitate pentru executarea lor. Pe răspunderea cuiva = pe garanția (morală sau materială a) cuiva. ♦ (Jur.) Consecință rezultată din neîndeplinirea unei obligații legale. – V. răspunde. Vezi definitia »

HIERATIZÁRE s. f. v. hieratiza. [Dicționar ortografic] Vezi definitia »

LEVIGÁRE s.f. (Chim.) Acțiunea de a leviga și rezultatul ei; levigație. ♦ Transportare în apa freatică a substanțelor din sol în cazul când un exces de apă s-a infiltrat vertical. [< leviga]. Vezi definitia »

subșternére, subșternéri, s.f. (înv.) propunere spre aprobare. Vezi definitia »

REÎNSĂNĂTOȘÍRE, reînsănătoșiri, s. f. Faptul de a se reînsănătoși. – V. reînsănătoși. Vezi definitia »