TEȘITÚRĂ, teșituri, s. f. 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî ). ♦ Suprafață teșită a unui obiect (neted). ♦ (Tehn.) Suprafață conică obținută prin operația de teșire. 2. Ciot, buturugă. – Teși + suf. -tură. Vezi definitia »

záică (-ci), s. f. – Gaiță (Garrulus glandarius). – Var. zaiță. Mag. szaikó (REW 3640), mai puțin probabil din bg. zaiči „iepuraș” (Candrea). În Banat, var. prin contaminare cu gaiță. Vezi definitia »

șulíndră, șulíndre, s.f. (reg.) 1. porțiune de teren arabil. 2. surpătură de pământ. Vezi definitia »

săiástră (săiástre), s. f. – (Maram.) Zînă. Origine necunoscută. După Diculescu, Elementele, 475, de la măiastră contaminat cu gr. σεβαστός „sfînt”. Cf. săi. Vezi definitia »

MEGADÍNĂ, megadine, s. f. (Fiz.) Unitate (derivată) de măsură pentru forță, egală cu un milion de dine. [Abr.: Mdyn] – Din fr. mégadyne. Vezi definitia »