crâncí, crâncésc, vb. IV (reg.) a scânci, a plânge suspinând. Vezi definitia »

pritocí (pritocésc, pritocít), vb. – A transvaza, a deșerta. – Var. Mold. pitroci. – Mr. pitrocire. Sl. pritočiti, cuvînt citat de Miklosich, Lexicon, 685, fără sens cunoscut, dar care trebuie să-l aibă pe cel din rom., din sl. točiti „a agita”, cf. bg. pretoči, slov. pritočiti, cu același sens (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Conev 63), și bg. točam › megl. tuțǫș, țuțiri „a scoate moare de varză” (Capidan 306). Pascu, I, 62, derivă în mod greșit mr. din piatră. – Der. pritoacă, s. f. (vas pentru transportul strugurilor); pritoc, s. n. (pritocire); pritoceală, s. f. (transvazare). Vezi definitia »

bernevíci s. m. pl. – Pantaloni tipici, din postav alb, ițari. Var. berneveci, bernavici, birneveci, etc. Mr. pănăvrachi, binivreți, megl. briniveți. Bg., sb. benevreci (Cihac, II, 12; cf. alb. brendevek). Totuși, după Berneker 49 cuvîntul nu este de origine sl. Vezi definitia »

BÍCI, bice, s. n. (Adesea fig.) Obiect cu care se îndeamnă la mers animalele, alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băț. ♦ Lovitură de bici. [Var.: (reg.) zbici s. n.] – Slav (v. sl. biči). Vezi definitia »

barabanci, -ă barabanci, -e s. m., s. f. (intl.) informator; denunțător Vezi definitia »