BIGEMINÁT, -Ă adj. 1. (despre frunze) cu pețiol comun divizat în două. 2. (despre puls) a cărui pulsație normală este urmată de o extrasistolă. 3. (despre golul unei ferestre, uși) divizat în patru părți. (< fr. bigéminé) Vezi definitia »

preuscát, -ă, adj. (reg.) foarte uscat, uscat de tot. Vezi definitia »

VOLUNTARIÁT s.n. Angajare în armată ca voluntar; durată a serviciului militar făcut ca voluntar. [Pron. -ri-at. / cf. fr. volontariat]. Vezi definitia »

STAT¹, state, s. n. 1. Organizație politică a clasei economicește dominante, care are ca scop apărarea ordinii economice existente și reprimarea împotriva altor clase; teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație; țară. ◊ Stat socialist = stat de tip nou, înfăptuit și condus de clasa muncitoare, a cărui esență o formează dictatura proletariatului și care are ca scop desființarea exploatării și construirea societății fără clase. ◊ Loc. adj. De stat = a) care emană de la stat; b) care e condus și controlat de stat, care aparține statului; oficial; c) care angajează statul, care se referă la stat. ♦ Om (sau bărbat) de stat = persoană cu rol important în conducerea treburilor țării. 2. (La pl., în orânduirea feudală). Denumire a organelor reprezentative din anumite țări. Statele generale din Franța – Fr. état (lat. lit. status). Vezi definitia »

CELIBÁT s. n. starea civilă a celibatarului. (< fr. célibat, lat. caelibatus) Vezi definitia »