RÓCĂ s.f. Asociație de minerale, de compoziție aproape uniformă, care constituie scoarța Pământului. ♦ Stâncă de piatră. [Pl. -ci, -ce. / < lat., it. rocca, cf. fr. roc, roche]. Vezi definitia »

șindrílă (-le), s. f. – Șiță, șindră, scîndurică. – Var. Mold., Trans. șindilă, Banat șindră și var. Germ. Schindel, prin intermediul mag. zsindely (Cihac, II, 388; Borcea 208; cf. Miklosich, Fremdw., 125), ceh. šindel, sb. šindra (› Banat). Der. din sl. scindĭlla (Cipariu, Elem., 60) nu este probabilă. – Der. șindrili, vb. (a acoperi cu șindrilă); șindrilar, s. m. (cel care bate șindrilă pe acoperiș). Vezi definitia »

STATMOCHINÉZĂ s.f. (Biol.) Inhibare a diviziunii celulare sub influența unor substanțe antimitotice. [Cf. gr. statmos – staționare, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

ANTRACHINÓNĂ s. f. substanță organică din antracen, alcătuită din cristale galbene, materie primă la fabricarea unor coloranți. (< fr. anthraquinone) Vezi definitia »

HEXÓZĂ, hexoze, s. f. Nume generic dat monozaharidelor cu șase atomi de carbon în moleculă. – Din fr. hexose. Vezi definitia »