CADÉNȚĂ, cadențe, s. f. 1. Repetare regulată a unei mișcări; ritm. ◊ Loc. adv. În cadență = cu mișcări repetate la intervale egale. ♦ Numărul de lovituri pe care o armă de foc îl trage pe minut. 2. Succesiune ritmică a unor unități în muzică și în poezie. ♦ Succesiune de armonii care formează partea finală a unei compoziții muzicale. ♦ Pasaj mai mare de virtuozitate solistică, situat de obicei la finalul unui concert. – Fr. cadence (< it.). Vezi definitia »

GRECOÁICĂ, grecoaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Greciei sau este originară de acolo. – Grec + suf. -oaică. Vezi definitia »

BOSCORODEÁLĂ, boscorodeli, s. f. Faptul de a boscorodi; vorbe spuse de cel care boscorodește. – Boscorodi + suf. -eală. Vezi definitia »

CARBOXILÁZĂ s.f. Diastază care, în timpul metabolismului glucidelor, produce gruparea carboxil. [< fr. carboxylase]. Vezi definitia »

INIMÚȚĂ, inimuțe, s. f. (Rar) Inimioară. – Inimă + suf. -uță. Vezi definitia »