SUSTENTÁȚIE s. f. proprietate a unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid; susținere. ◊ forța verticală care împinge în sus o aeronavă. (< fr. sustentation) Vezi definitia »

GRAVIMETRIE s. f. 1. RamurĂ? a geofizicii care studiazĂ? distribuția geograficĂ? a câmpului gravitațional. 2. MĂ?surare a intensitĂ?ții gravitației. 3. MetodĂ? de analizĂ? chimicĂ? bazatĂ? pe determinarea cantitĂ?ții unui corp dintrâ??un amestec prin cântĂ?rirea unui compus al sĂ?u, insolubil și de compoziție cunoscutĂ?, obținut prin acțiunea unui reactiv asupra amestecului. -Din fr. GravimĂ?trie, germ.Gravimetrie Vezi definitia »

ACATAGRAFÍE s.f. Așezare greșită a cuvintelor la scris. [Gen. -iei. / < fr. acatagraphie, cf. gr. a – fără, katagraphein – a scrie corect]. Vezi definitia »

alchimie, alchimii s. f. (pub., peior.) activitate politică, economică etc. cu o componentă ocultă Vezi definitia »

hălăcánie s.f. (reg.) zgomot; gâlceavă, scandal. Vezi definitia »