Definita cuvantului concurență
CONCURÉNȚĂ, concurențe, s. f. 1. Rivalitate comercială, luptă dusă cu mijloace economice între industriași, comercianți, monopoluri, țări etc. pentru acapararea pieței, desfacerea unor produse, pentru clientelă și pentru obținerea unor câștiguri cât mai mari. 2. Întrecere, rivalitate într-un domeniu de activitate. ◊ Expr. A face concurență cuiva = a căuta să întreacă pe cineva, țintind spre același scop. 3. (Geom.) Proprietate a dreptelor concurente. ◊ Punct de concurență = punct de intersecție a dreptelor concurente. – Din fr. concurence.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu concurență
póznă (pózne), s. f. – 1. Boroboață, trăsnaie. – 2. Belea, bucluc. Origine incertă. Pare legat de sl. poznanije „cunoștință”, dar evoluția semantică nu este clară. Alte explicații nu sînt mai bune: din sl. posmechŭ „rîs” (Cihac, II, 289); din germ. Posen „glume” (Tiktin; Scriban). – Der. poznaș, adj. (hazliu, glumeț; ștrengar; rar, ciudat; primejdios, periculos). Rut. pozna provine din rom. Vezi definitia »
PISICEÁLĂ, pisiceli, s. f. (Fam.) Alintare. – Pisici + suf. -eală. Vezi definitia »
POȘÉTĂ s. f. 1. geantă mică de piele etc. în care femeile își țin diferitele obiecte mărunte de toaletă etc. 2. plic din material transparent, în care se montează mărcile poștale și alte piese filatelice. (< fr. pochette) Vezi definitia »
EFEDRÍNĂ s. f. alcaloid extras dintr-un arbust, solubil în alcool, în eter și cloroform și cu acțiune vasoconstrictoare. (< fr. éphédrine) Vezi definitia »
ACCELEROGRÁMĂ s. n. diagramă obținută la accelerograf. (< fr. accélérogramme) Vezi definitia »