BISCUÍT s. m. 1. produs alimentar obținut prin coacerea unui aluat preparat din făină, ouă și zahăr. 2. faianță fără glazură, arsă la o temperatură înaltă; statuetă, mic grup de faianță fină ori porțelan fără glazură. (< fr. biscuit) Vezi definitia »

ȘNIT s.n. (Poligr.) 1. Suprafață formată pe marginile tăiate ale unei cărți. 2. (Tehn.) Stanță. 3. Marginea liberă a tălpii la încălțăminte. 4. Jumătate dintr-o halbă de bere. [< germ. Schnitt]. Vezi definitia »

cobâlțâít, cobâlțâíturi, s.n. (reg.) scuturătură, clătinătură, hurducătură. Vezi definitia »

art.nehotarit,feminin,forma arhaica una(cu semnul diacritic pe a),prezenta si in prez.in dialectul aroman(macedo-roman);scris corect ua ca in oua,doua,noua,voua etc.(posibil ca aceeasi cotractie sa duca in timp la formele incorecte actualmente oo,noo,voo;interesant Eminescu il echivala pe omega(elin) cu diftongul ua(a cu semn diacritic)) Vezi definitia »

ARCUÍT, -Ă, arcuiți, -te, adj. Încovoiat în formă de arc; arcat. ♦ (Despre construcții) Prevăzut cu arcade. – V. arcui. Vezi definitia »