Definita cuvantului contiguu
CONTÍGUU, -UĂ, contigui, -ue, adj. (Livr.) Care se leagă, se înrudește, se unește cu ceva, care are elemente apropiate, comune cu altceva. [Pr.: -gu-u] – Din fr. contigu, lat. contiguus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu contiguu
contínuu (contínuă), adj. – Care are loc fără întrerupere, neîntrerupt, neîncetat. Lat. continuus (sec. XIX). – Der. continua, vb., din lat. continuare, fr. continuer; continuator, adj.; continuație, s. f., sec. XVIII, din lat. continuatio; continuitate, s. f., din fr. Vezi definitia »
VÁCUU, -UĂ adj. gol; lipsit de, fără. (< lat. vaccus) Vezi definitia »
ÎNCONTÍNUU adv. Mereu, întruna, fără încetare. [Pr.: -nu-u. – Var.: incontínuu adv.] – În + continuu. Vezi definitia »
ASÍDUU, -Ă adj. stăruitor, perseverent, insistent. (< fr. assidu, lat. assiduus) Vezi definitia »
PERPÉTUU, -UĂ adj. Neîncetat, nesfârșit; veșnic, etern. ◊ (Ant.) Dictator perpetuu = dictator pe viață în vechea Romă. [Pron. -tu-u. / < lat. perpetuus]. Vezi definitia »