MURITÓR, -OÁRE, muritori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care își termină existența prin moarte, care este în mod inevitabil supus morții. ◊ Expr. Muritor de foame = foarte sărac. 2. S. m. și f. Om (considerat ca ființă trecătoare); pământean. – Muri + suf. -tor. Vezi definitia »

POLARIZÓR, -OÁRE, polarizori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate produce polarizarea luminii; polarizant. 2. S. n. Dispozitiv optic care servește la polarizarea luminii. – Din fr. polariseur. Vezi definitia »

BÂLBÓR, bâlboare, s. n. (Reg.) Bulboană. Vezi definitia »

COMPROMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. De natură a compromite. [< compromite + -ător, după fr. compromettant]. Vezi definitia »

SĂRITÓR, -OÁRE, săritori, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care sare. 2. Care se grăbește (să facă ceva); care intervine grabnic într-o acțiune. ♦ Spec. Care vine grabnic în ajutorul cuiva, care e gata oricând să ajute pe cineva. 3. (Despre lucruri) Care se ridică brusc în sus, de obicei sub impulsul unei forțe exterioare. ◊ (Pop.) Fântână săritoare = fântână arteziană. II. Subst. 1. S. f. (Înv.) Cascadă. 2. S. m. și f. Sportiv care participă la probe de sărituri. – Sări + suf. -tor. Vezi definitia »