NEFONDÁRE s. f. v. NETEMEINICIE. Lipsă de temeinicie; spec. viciu al unei hotărâri date de un organ de jurisdicție, care constă fie în greșita sau incompleta stabilire a faptelor, fie în lipsa de motivare, fie într-o motivare contradictorie sau în nefondarea ei pe un articol de lege. [DEX '98] Vezi definitia »

SESIZÁRE, sesizări, s. f. Acțiunea de a (se) sesiza și rezultatul ei; pricepere, înțelegere; (concr.) încunoștințare, aviz. – V. sesiza. Vezi definitia »

PENSÁRE, pensări, s. f. Acțiunea de a pensa și rezultatul ei. – V. pensa. Vezi definitia »

RIGOÁRE s. f. 1. asprime, severitate, strictețe. ◊ de ~ = care se impune în mod obligatoriu; potrivit împrejurării. ◊ (pl.) principii severe, rigurozitate. 2. exactitate, precizie. (< fr. rigueur, it. rigore, lat. rigor) Vezi definitia »

FORFETARE IPOCHIMEN SUSTENABIL Vezi definitia »