Definita cuvantului desinență
DESINÉNȚĂ, desinențe, s. f. Element morfologic care, adăugat la tema unui cuvânt, exprimă în flexiunea nominală cazul, numărul (la adjectiv și genul), iar în flexiunea verbală persoana, numărul (și diateza). – Din fr. désinence.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu desinență
sgúră (-ri), s. f. – Reziduu, mineral, funingine. – Var. zgură. Mr. zgură, zgurie. Ngr. σϰουρά, σϰουριά (Cihac, II, 698), din gr. σϰωριά, cf. scoare și sb., cr. skorija (Vasmer, Gr., 134), bg. zgorija, zgurija, zgurja, alb. zgürë. – Der. sguros, adj. (plin de zgură); sguruit, adj. (murdărit cu zgură). Vezi definitia »
INDUCTÁNȚĂ s. f. mărime egală cu raportul dintre fluxul magnetic care străbate un circuit și intensitatea curentului care îl produce; inductivitate. (< fr. inductance) Vezi definitia »
oláviță s.f. (înv.) bere. Vezi definitia »
BETONIÉRĂ, betoniere, s. f. Mașină pentru prepararea betonului. [Pr.: -ni-e-] – Fr. bétonnière. Vezi definitia »
PIOCOLECISTÍTĂ s. f. colecistită supurantă. (< fr. pyocholécystite) Vezi definitia »