Definita cuvantului deșteptăciune
DEȘTEPTĂCIÚNE s. f. Însușirea de a fi deștept (2); inteligență. ♦ (Adesea ir.) Faptă sau vorbă de om deștept. – Deștept + suf. -ăciune.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu deșteptăciune
MICROSESIÚNE s. f. sesiune scurtă. (< micro1- + sesiune) Vezi definitia »
MODIFICAȚIÚNE s.f. v. modificație. Vezi definitia »
LEGAȚIÚNE s. f. v. legație. Vezi definitia »
PANÉ adj. inv. (despre carne, cașcaval etc.) prăjit în grăsime după ce a fost dat prin făină, ou și pesmet. (< fr. pané) Vezi definitia »
OBTENȚIÚNE s. f. obținere. (< fr. obtention, lat. obtentio) Vezi definitia »