Definita cuvantului deșteptăciune
DEȘTEPTĂCIÚNE s. f. Însușirea de a fi deștept (2); inteligență. ♦ (Adesea ir.) Faptă sau vorbă de om deștept. – Deștept + suf. -ăciune.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu deșteptăciune
JONCȚIÚNE s.f. Legătură, unire. ♦ (Concr.) Locul unde se face o legătură; junctură. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. jonction, lat. junctio]. Vezi definitia »
NEÓRDINE s. f. (Rar) Dezordine, deranj, neorânduială (2). [Pr.: ne-or-] – Ne- + ordine. Vezi definitia »
APREHENSIÚNE s.f. (rar) Teamă vagă, nelămurită. [Var. aprehensie s.f. / cf. fr. appréhension, lat. apprehensio]. Vezi definitia »
INCORECTITÚDINE s.f. Lipsă de corectitudine; necinste, șarlatanie, înșelătorie. [Et. incertă]. Vezi definitia »
INTUSUSCEPȚIÚNE s.f. Introducerea într-un corp organizat a unei substanțe care servește la creșterea lui. [< fr. intussusception]. Vezi definitia »