pribói (priboáie), s. m. – 1. Găuritor, perforator. – 2. Repeziș, vîltoare, taluz pe malul apei, care deviază curentul. – 3. (S. m.) Varietate de geraniu (Geranium macrorrhizum). – Var. briboi. Sb. priboj, slov. preboj (Cihac, II, 290; Conev 67; Candrea; Bologa, Dacor., V, 479-82). Sensul 2 se explică prin lovirea apei de stînca gata să se găurească. – Der. priboi, vb. (a găuri, a perfora). Vezi definitia »

REÎNNOÍ, reînnoiésc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Re¹ + înnoi. Vezi definitia »

STELÓI, steloaie, s. n. (Rar) Augmentativ al lui stea; stea mare. Vezi definitia »

prestoí, prestoiésc, vb. IV (înv.) a fi prezent, a fi de față. Vezi definitia »

cotói³, cotoáie, s.n. (reg.) 1. parte a căruței; cotóci, cotógi, mănuși, stâlpușori. 2. (la pl.) brațele ferestrăului. Vezi definitia »