Definita cuvantului eleganță
ELEGÁNȚĂ s. f. Calitatea de a fi elegant, de a avea sau de a fi făcut cu gust, cu rafinament, cu grație. ♦ Distincție în limbaj, în stil etc. – Din fr. élégance, lat. elegantia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu eleganță
IRÍTĂ s. f. inflamație a irisului (I, 2). (< fr. iritis) Vezi definitia »
colúgă (-gi), s. f. – Ciorchine. Origine obscură. După DAR, este în legătură cu rut. koljučka „ghimpe”. Vezi definitia »
ciórbă (ciórbe), s. f. – Fel de mîncare din zeamă acrită. Mr., megl. ciorbă. Tc. çorba (Cihac, II, 566; Miklosich, Slaw. Elem., 52 și Fremdw., 82; Șeineanu, II, 132; Lokotsch 440; Ronzevalle 78; Berneker 160), cuvînt care provine din arab. šorba, šarâb (› sp. jarabe, it. sorbetto, fr. sirop); cf. ngr. τσορβάς, alb. tšorbë, bg., sb. čorba, mag. csorba. Der. ciorbagiu, s. m. (comandant al unui regiment de ieniceri; căpetenie, șef), din tc. çorbaci, datorită asocierii, obișnuite în organizarea militară turcă, între unitatea militară și bucătăria sa proprie; ciorbalîc, s. n. (polonic). Vezi definitia »
ZĂBOVEÁLĂ s. f. Întârziere, tărăgăneală, zăbovire. (din zăbavă) Vezi definitia »
PÓȘĂ s. f. flotor de trestie, folosit de pescari pentru susținerea sculelor de pescuit. (< fr. poche) Vezi definitia »