fáeș (-șe), adj. – (Înv.) Nobil, generos, strălucit, ilustru. Mag. faj, poate prin intermediul unui der. neatestat *fajos (Pușcariu, Dacor., VI, 117; Scriban). Din mag. fajt(a) provine faitoș (var. haitoș, haidoș, faidoș, haiteș), adj. (de neam, de vază). Fagliș, adj. (Mold., robust, frumos), pe care DAR îl consideră necunoscut, pare a fi același cuvînt; ca și faidă, s. f. (Mold., gen, clasă), cf. mag. fajta „gen”. De la faidă provine faidoș, adj. (de neam; voinic, puternic), provine din mag. hajtos „leneș”. Vezi definitia »

teș, teáșă, adj. (reg.) 1. (corn) încovoiat înapoi; vită cu asemenea coarne. 2. (s.n.) semn de hotar dintr-un copac tăiat. Vezi definitia »

SATÂRÁȘ, satârași, s. m. (Înv.) Soldat din garda domnească înarmat cu satâr (2). – Din satâr + suf. -aș. Vezi definitia »

sărătáș adj. m. (înv.; despre pescari) care se ocupă cu conservarea peștelui prin sărare. Vezi definitia »

BURCAȘ¹, burcași, s. m. (Reg.) Copil mic. Vezi definitia »