FAȚÉTĂ, fațete, s. f. 1. Fiecare dintre fețele (șlefuite ale) unei pietre prețioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. ♦ Fig. Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu. 2. (În sintagma) Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. (Tipogr.) Placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de stereotipie. – Din fr. facette (refăcut după față). Vezi definitia »

SERÍNGĂ s.f. 1. Instrument care servește pentru a face injecții, pentru a lua sânge etc. 2. Mică pompă portativă servind la împins aer sau lichide. [Var. siringă s.f. / < fr. seringue, cf. gr. syrinx – tub]. Vezi definitia »

CHEMOREZISTÉNȚĂ s. f. chimiorezistență. (< germ. Chemoresistenz) Vezi definitia »

PAPULÓZĂ s. f. denumire generică pentru unele afecțiuni cutanate caracterizate prin apariția de papule. (< fr. papulose) Vezi definitia »

TORACOCENTÉZĂ s.f. (Med.) Toracenteză. [< fr. thoracocentèse]. Vezi definitia »