DRUM DRĂM/ s. n. (muz.) tobă, baterie. (< engl. drum) Vezi definitia »

LÁBIUM s. n. 1. baza inferioară a insectelor și a unor miriapode. 2. labie. 3. conformație în formă de buză a corolei. (< lat. labium) Vezi definitia »

AMPELUM, așezare geto-dacică și oraș roman cu rang de municipiu (sec. 2). Centru ad-tiv al exploatărilor aurifere din M-ții Apuseni în timpul stăpînirii romane. Azi Zlatna, jud. Alba. Vezi definitia »

ÓPIDUM s.n. (Ant.) Așezare omenească romană fortificată; centru economic, politic, religios și militar, constituind un început de oraș. [Scris și oppidum, var. opid s.n. / < fr., lat. oppidum]. Vezi definitia »

hortúm, hortúmuri, s.n. (înv.) 1. trompă (de elefant), proboscidă. 2. furtun, tulumbă. Vezi definitia »