OLIGOPÓT, -Ă s.m. și f. Persoană care bea foarte puțin. [< fr. oligopote]. Vezi definitia »

AZÓT (‹ fr. {i}; {s} gr. a- „fără” + zoe „viață”). s. n. Element chimic (N; nr. at. 7, m. at. 14,007, p. t. -209,86ºC, p. f. -195,8ºC), gazos, mai ușor decît aerul, care se găsește în atmosferă în proporție de 78,4 la sută în volume sau de 76 la sută în greutate. La temperatura ordinară este inactiv, dînd compuși numai în condiții speciale (temperatură, presiune, catalizatori). Este întrebuințat la umplerea becurilor electrice, ca agent frigorigen (a. lichid), la obținerea amoniacului, a acidului azotic, a cianamidei de calciu etc.; nitrogen. A fost descoperit în 1772 de D.R. Rutherford. Vezi definitia »

ANTIDÓT s.n. Substanță care anulează puterea unei otrăvi, a unui virus etc.; contraotravă. ♦ (Fig.) Remediu. [< fr. antidote, cf. lat. antidotum, gr. antidoton < anti – contra, dotos – dat]. Vezi definitia »

CHINIOT, oraș în E Pakistanului, lîngă rîul Chenab, la V de Lahore; 160 mii loc. (1981, cu suburbiile). Nod de comunicații. Ind. textilă, mobilier, alim. Egrenarea bumbacului. Meșteșuguri. Vezi definitia »

smócot², smócote, s.n. (reg.) zgomot produs de suptul lacom al vițelului; smocotit, smocoteală. Vezi definitia »