NAUTÍL s. m. 1. moluscă cefalopodă (fosilă) din mările tropicale, cu cochilie spiralată și compartimentată. 2. (ant.) lampă în formă de nautil (1). 3. piesă de orfevrărie dintr-o cochilie de nautil, montată în metal, reprezentând o divinitate a mării. (< fr. nautile, lat. nautilus) Vezi definitia »

CONVOCÁBÍL, -Ă, convocabili, -e, adj. Care poate fi convocat. – Din fr. convocable. Vezi definitia »

DIDACTÍL, -Ă adj. Cu două degete. [Cf. fr. didactyle]. Vezi definitia »

BENZÍL s.n. Substanță aromatică, foarte solubilă în benzen, insolubilă în apă, care se prezintă sub formă de prisme triunghiulare de culoare galbenă. [< fr. benzile]. Vezi definitia »

INUZÁBIL, -Ă adj. care nu se poate uza. (< fr. inusable) Vezi definitia »