Definita cuvantului măsurător
MĂSURĂTÓR, -OÁRE, măsurători, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Rar) Care măsoară; cu care se măsoară. 2. S. m. și f. Persoană care măsoară ceva; spec. lucrător care efectuează operații de măsurare. ◊ (Pop.) Măsurător de pământ = inginer hotarnic. 3. S. n. și f. Nume dat unor obiecte care servesc la măsurat. ♦ Compas sau instrument folosit pentru a măsura sau a verifica dimensiunile interioare sau exterioare ale unui obiect. – Măsura + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu măsurător
AMORTIZÓR, amortizoare, s. n. 1. Dispozitiv pentru reducerea progresivă, în timp, a amplitudinii mărimii caracteristice unui fenomen de oscilație (la vehicule). 2. Piesă de piele care se leagă de cureaua brațului de lovire a suveicii, pentru a amortiza intrarea ei în caseta din partea opusă. – După fr. amortisseur. Vezi definitia »
NECROFÓR s.m. Gen de insecte coleoptere care se hrănesc cu cadavre. [< fr. nécrophore, cf. gr. nekros – mort, phoros – purtător]. Vezi definitia »
sinefór, sinefóri, s.m. (înv.) membru în consiliul de conducere al unei eforii. Vezi definitia »
MĂTURĂTÓR, -OÁRE, măturători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu măturatul străzilor. 2. S. f. Vehicul cu tracțiune mecanică, prevăzut cu o mătură mare circulară și cu o perie în formă de sul lung rotitor, cu care se mătură străzile. – Mătura + suf. -ător. Vezi definitia »
TULBURĂTÓR, -OÁRE, tulburători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care tulbură; (în special) care neliniștește, emoționează, dă prilej de meditație. [Var.: turburătór, -oáre adj.] – Tulbura + suf. -ător. Vezi definitia »