Definita cuvantului mătase
MĂTÁSE, (1) mătăsuri, s. f. 1. Fibră textilă naturală de borangic prelucrat. ♦ Fibră textilă vegetală sau sintetică fabricată prin diverse procedee chimice și având proprietăți asemănătoare cu cele ale firului de borangic. ♦ Țesătură fină, cu desime mare și greutate mică, executată din astfel de fibre; (la pl.) varietăți de țesături din aceste fibre. ◊ Loc. adj. De mătase = mătăsos, lucios, moale. ◊ Expr. Crescut în mătase = crescut în avuție, în belșug; răsfățat, cocoloșit. ♦ Ață de mătase (1). 2. (Bot.; cu sens colectiv) Fire subțiri, cafenii-gălbui, care învelesc știuletele porumbului și care ies din pănuși în formă de smoc. 3. Compuse: (Bot.) mătasea-broaștei = denumire dată unor alge verzi, filamentoase, care formează mase plutitoare la suprafața apelor dulci stătătoare; mătasea-bradului = mătreață-de-arbori. [Pr.: (reg.) mătasă] – Lat. metaxa.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mătase
Se foloseste corect in contexte benefice, ex. Am bani batorita tie – CORECT;
Au murit in accident datorita vitezei mari – INCORECT.
In cazul unui context negativ, se foloseste „din cauza” ex. S-a imbolnavit din cauza unui virus necunoscut – CORECT; A luat o nota mare din cauza mea – INCORECT. Vezi definitia »
STEEPLE-CHASE s.n. Cursă hipică cu obstacole naturale și artificiale. [Pron. stipl-ceis. / < engl. , fr., it. steeple-chase]. Vezi definitia »
Tănáse s. m. – Tip popular de neghiob. Gr. Aθανάσιος, parțial prin intermediul sl. Athanasij, cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 191. Nu este clară legătura cu tănău (var. tanău), s. m. (Mold., neghiob, tont), pe care Scriban îl leagă de tălălău. Vezi definitia »
(se numeste stivator sau stivuitor! tavi) STIVUITORIST, stivuitoriști, s.m. Persoană autorizată să conducă si să manevreze un stivuitor. Vezi definitia »
catrafúse s. f. pl. – Numai în expresia a-și lua catrafusele, a pleca repede, a o șterge. – Var. catravase. Origine necunoscută. Pare a fi o interpretare umoristică a lui catavasii (cf. rus. katavasija „încurcătură”), în sensul că primul obiect pe care trebuie să-l ia preotul cînd pleacă trebuie să fie liturghierul sau cartea de rugăciuni. Cihac, II, 488, citează un mag. kateputa „bagaj”, care nu pare a-i fi convins pe specialiști. Vezi definitia »