Definita cuvantului furnitură
FURNITÚRĂ, furnituri, s. f. 1. Furnizare. 2. Marfă furnizată. 3. (La pl.) Rechizite de birou. 4. (La pl.) Material accesoriu (căptușeală, pânză tare, ață, nasturi etc.) folosit în croitorie. – Din fr. fourniture.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu furnitură
COȘMÁGĂ, coșmăgi, s. f. (Reg.) Colibă de scânduri; baracă. – Et. nec. Vezi definitia »
bátă (béte), s. f. – 1. Cingătoare, cordon, brîu. 2. Betelie. – Megl. bętă „ciorap, șosetă”. Lat. vĭtta (Candrea, Éléments, 13; Pușcariu 193; REW 9404; Candrea-Dens., 143; DAR); cf. sicil. vitta, it. vita „brîu”, v. fr. vete, cat., sp., port. beta „sfoară, funie”. Der. betelie, s. f. (betelie), al cărui suf. nu este clar (cf. totuși, bătălie, tocălie, țăcălie). Scriban îl relaționează cu rom. bretele, fr. bretelles; ipoteza sa este improbabilă, dat fiind sensul cu totul specializat de betelie, și pare a se baza pe o confuzie cu bertelie. Vezi definitia »
BARBACÁNĂ, barbacane, s. f. Deschizătură mică lăsată din loc în loc într-un zid de sprijin, pentru scurgerea apelor colectate în spatele acestuia. – Fr. barbacane. Vezi definitia »
cehoáică (fam.) s. f., g.-d. art. cehoáicei; pl. cehoáice Vezi definitia »
ASÚPRĂ prep. v. asupra. Vezi definitia »