PÁTIMĂ, patimi, s. f. 1. Sentiment puternic și violent care copleșește pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferință morală. ♦ Părtinire, parțialitate; dușmănie, ură. ♦ Loc. adv. Cu patimă = pătimaș. 2. (Înv. și pop.) Suferință fizică, caznă, chin; boală. ♦ (În credința creștină) Patimile Mântuitorului = suferințele îndurate de Isus Cristos. Săptămâna patimilor = săptămâna dinainte de Paști; săptămâna mare. [Var.: pátemă s. f.] – Din ngr. páthima. Vezi definitia »

XENOFÍL-Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care nutrește simpatie față de străini și față de ceea ce este străin. Vezi definitia »

DECÉNȚĂ s.f. Bună-cuviință; pudoare. [Cf. fr. décence, lat. decentia]. Vezi definitia »

PUDRIÉRĂ s. f. cutioară în care se ține pudra. (< fr. poudrière) Vezi definitia »

COTUTÉLĂ, cotutele, s. f. Tutelă deținută de două sau de mai multe persoane. – Din fr. cotutelle. Vezi definitia »