Definita cuvantului locțiitor
LOCȚIITÓR, -OÁRE, locțiitori, -oare, s. m. și f. Persoană care ține locul alteia într-o funcție și îndeplinește o parte din îndatoririle acesteia. [Pr.: -ți-i-] – Loc + țiitor (după fr. lieutenant).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu locțiitor
LĂÓR s. n. Firele de cânepă sau de in care rezultă după melițare și din care se extrage fuiorul. – Et. nec. Vezi definitia »
SELECȚIONATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care lucrează în domeniul ameliorării speciilor prin metoda selecției artificiale. [Pron. -ți-o-. / < selecționa + -tor]. Vezi definitia »
CERCUITÓR, cercuitori, s. m. Persoană care face sau pune cercuri (la butoaie). – Cercui + suf. -tor. Vezi definitia »
ACOMPANIATÓR, -OÁRE, acompaniatori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază (1) pe cineva. [Pr.: -ni-a-] – După fr. accompagnateur. Vezi definitia »
ATENTATÓR, -OÁRE, atentatori, -oare s. m. și f. Persoană care comite un atentat. – Atenta + suf. -tor. Vezi definitia »