Definita cuvantului mâna
MÂNÁ, mân, vb. I. Tranz. 1. A dirija mersul unui animal sau, p. ext. al unui vehicul (cu tracțiune animală); a îmboldi, a stimula, a îndemna la mers. ◊ Expr. (Fam.) A mâna porcii la jir = a sforăi în somn. (Fam.) Mână măgaru! = pleacă de aici! ia-o din loc! dă-i drumul! ♦ Fig. (Fam.) A determina pe cineva să facă un anumit lucru, să acționeze într-un anumit fel; a îndemna, a îmboldi. ♦ Intranz. (Pop.) A merge; a zori, a se grăbi. Mâna cât putea de repede. 2. (Pop.) A lua, a duce, a târî cu sine. 3. (Pop.) A trimite pe cineva să se ducă undeva sau să facă ceva. 4. (Pop.) A pune în mișcare; a acționa. – Lat. minari „a amenința”.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mâna
DISEMINÁ vb. tr. a răspândi, a împrăștia. (< fr. disséminer, lat. disseminare) Vezi definitia »
GERMINÁ vb. I. intr. A încolți, a începe să se dezvolte. ♦ (Despre o materie organică sau un organ) A trece de la viața latentă sau embrionară la viața activă. [P.i. 3 -nează. / < lat., it. germinare]. Vezi definitia »
CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A face o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Din fr. gangrener, it. cancrenare. Vezi definitia »
MAGNA – V. magna cum laude. Vezi definitia »
ÎNMAGAZINÁ, înmagazinez, vb. I. Tranz. A pune, a așeza mărfuri, produse etc. într-o magazie (pentru a le păstra); a depozita. ♦ P. gener. (Adesea fig.) A aduna, a acumula (cunoștințe, învățătură, energie etc.). – Din fr. emmagasiner. Vezi definitia »