COPĂÍȚĂ, copăițe, s. f. Diminutiv al lui copaie. – Copaie + suf. -iță. Vezi definitia »

BÁCĂ s. f. fruct cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos. (< lat. bacca) Vezi definitia »

ANTIBIOGRÁMĂ s.f. Analiză a sângelui prin care se stabilește care este antibioticul cel mai indicat pentru a trata o infecție microbiană. [Pron. -bi-o-, pl. -me. / < fr. antibiogramme]. Vezi definitia »

trompă, trompe s. f. (glum.) 1. nas mare. 2. cordon de aspirator. Vezi definitia »

SUBSTÁNȚĂ, substanțe, s. f. 1. Corp (omogen) alcătuit din atomi și din molecule (formate din aceleași elemente) și care posedă o anumită formă, culoare, miros, gust etc. ◊ Substanță de contrast = substanță chimică utilizată la examenele radiologice, opacă la razele Roentgen. 2. (Anat.; în sintagmele) Substanță albă = parte a sistemului nervos central formată din fibrele celulelor nervoase. Substanță cenușie = parte a sistemului nervos central formată din corpurile celulelor nervoase. 3. Categorie filozofică care desemnează fie esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor, fie ceea ce există de sine stătător. 4. Parte esențială, principală, constitutivă a unui lucru. ♦ Fig. Conținutul, miezul unui discurs, al unei scrieri etc. ◊ Loc. adv. (Rar) În substanță = pe scurt, în rezumat; în fond. – Din fr. substance. Vezi definitia »