Definita cuvantului ochi
OCHÍ2, ochesc, vb. IV. 1. Intranz. A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ținta; a fixa linia de ochire a unei arme; a lua ținta, a ținti. ♦ Tranz. A ținti pe cineva sau ceva cu o armă; p. ext. a lovi ținta cu un proiectil. 2. Tranz. A urmări, a fixa cu privirea, a descoperi pe cineva (printre mai multe persoane) cu o anumită intenție; a(-și) pune ochii pe cineva. ♦ A remarca, a observa (dintr-un grup mai mare) un obiect necesar (pentru a și-l însuși sau a se folosi de el); a-și fixa privirea asupra unui obiect. ♦ A privi cu insistență, cu atenție, cu interes; a cerceta. ♦ A distinge cu privirea, a zări, a observa. ♦ A cerceta cu privirea, a scruta. 3. Refl. unipers. (Reg., despre întinderi acoperite de zăpadă) A face din loc în loc pete, ochiuri (negre sau de verdeață) prin topirea zăpezii. – Din ochi1.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ochi
HINDÍCHI, hindichiuri, s. n. (Reg.) Șanț; tranșee. [Var.: hândíchi s. n.] – Din tc. hendek. Vezi definitia »
BRAHI2(O)-, -BRAHÍE elem. „braț”. (< fr. brachi/o/-, -brachie, cf. lat. brachium gr. brakhion) Vezi definitia »
tambúchi (-chiuri), s. n. – Tambuchi. Sp. tambucho; este termen din marină. Der. din it. stambugio „cămăruță” (Scriban), este mai puțin probabilă. Vezi definitia »
ORCHI- v. orhi-. Vezi definitia »
parséchi (-iuri), s. n. – (Banat) Dulap de bucătărie. Origine necunoscută. Vezi definitia »