Definita cuvantului ocupație
OCUPÁȚIE, ocupații, s. f. 1. (Luare temporară în) stăpânire de către forțele armate ale unui stat a unei părți sau a totalității teritoriului unui alt stat; cucerire. ◊ Loc. adj. De ocupație = (despre forțe armate) care ocupă temporar un teritoriu, o localitate străină. ♦ (Jur.) Luare în stăpânire, în posesiune; dobândire a unei proprietăți. 2. Îndeletnicire, treabă, activitate; preocupare. ♦ Profesiune, slujbă, post. [Var.: (înv.) ocupațiúne s. f.] – Din fr. occupation, lat. occupatio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ocupație
CONSÚMPȚIE, consumpții, s. f. Slăbire, epuizare progresivă datorată unei boli îndelungate. [Var.: consumpțiúne s. f.] – Din fr. consomption, lat. consumptio, -onis. Vezi definitia »
IZOLÁȚIE s.f. Izolare. ♦ Strat izolant așezat între două medii sau între două sisteme fizice. [Gen. -iei, var. izolațiune s.f. / cf. fr. isolation]. Vezi definitia »
-MUZÍE elem. muzic(o)-. Vezi definitia »
MACRODACTILÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare excesivă a degetelor. [Gen. -iei. / < fr. macrodactylie]. Vezi definitia »
HIPOPEPSÍE s.f. (Biol.) Digestie gastrică insuficientă. [Gen. -iei. / < fr. hypopepsie, cf. gr. hypo – sub, pepsis – digestie]. Vezi definitia »