DESTRUCTÍV, -Ă adj. v. distructiv. Vezi definitia »

OBIECTÍV, -Ă I. adj. 1. existent în afara conștiinței și independent de ea. 2. imparțial. 3. referitor la obiect (6). II. s. n. 1. lentilă, sistem de lentile care formează o imagine reală a obiectului observat într-o lunetă, într-un microscop, aparat fotografic etc. 2. loc, punct, localitate etc. care constituie ținta unei acțiuni militare. ◊ țintă asupra căreia se trage cu o armă de foc. 3. întreprindere, uzină, construcție etc. care urmează să fie realizată. 4. loc care prezintă interes pentru turiști. 5. (fig.) intenție, scop, țel, țintă. (< fr. objectif, lat. obiectivus) Vezi definitia »

APROBATÍV, -Ă adj. Care exprimă o aprobare; aprobator. [Cf. fr. approbatif, lat. approbativus]. Vezi definitia »

REPRESÍV, -Ă, represivi, -e, adj. Care reprimă, care servește ca mijloc de reprimare; privitor la represiune. – Din fr. répressif. Vezi definitia »

REFERATÍV, -Ă adj. care ține de referat. ♦ publicație ~ă = revistă de referate. (< referat + -iv) Vezi definitia »