Definita cuvantului omnibuz
OMNIBÚZ, omnibuze, s. n. 1. (Înv.) Un fel de trăsură asemănătoare cu diligența, care servea pentru transportul în comun al călătorilor, pe rute fixe. 2. Autobuz (cu etaj) pentru transportul în comun al călătorilor, folosit pe un anumit itinerar în interiorul unei localități sau între două localități apropiate. [Pl. și: omnibuzuri] – Din fr., it. omnibus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu omnibuz
șoltúz (-úji), s. m. – Conducătorul unui oraș, primar în Mold. Germ. Schultheiss, prin intermediul pol. szołtys mag. soltész (Cihac, II, 391), cf. it. sculdascio (Battisti, V, 3430). Vezi definitia »
obúz, obúzuri, s.n. (înv.) armată, armie. Vezi definitia »
CASTRO RUZ [ruθ], Fidel (n. 1927), om politic comunist cubanez. Conducător al insurecției armate împotriva dictaturii lui F. Batista (1956-1958). Conducător al Partidului Comunist din Cuba (din 1965). Președinte al Consiliului de Stat (din 1976) și prim-min. (din 1959). Vezi definitia »
GĂGĂÚZ, -Ă, găgăuzi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care aparține unei populații de origine turcă, dar de religie creștină, care locuiește în România (Dobrogea), în sudul Republicii Moldova, Ucraina, Bulgaria, Turcia. 2. Adj. Care aparține găgăuzilor (1), privitor la găgăuzi. – Din tc. gagavuz. Vezi definitia »
UZ, uzuri, s. n. 1. Faptul sau posibilitatea de a folosi ceva; întrebuințare, folosire; folosință. ◊ Loc. vb. A face uz de... = a (se) folosi de... ◊ Expr. Scos (sau ieșit) din uz = care nu (se) mai folosește. 2. Spec. (Jur.) Dreptul de a se folosi de un lucru care este proprietatea altuia. 3. Uzanță, obicei. 4. (Înv.) Comportare, manieră. – Din lat. usus, it. uso. Vezi definitia »