calcán (calcanuri), s. n. – 1. Scut, pavăză. – 2. Perete fără fereastră. – Var. calcan, s. m. (pește, Rhombus maximus, Rhombus maeoticus). Tc. kalkan (Șeineanu, II, 76; Meyer 169; Ronzevalle 129); cf. ngr. ϰαλϰάνι, bg., alb. kalkan. Sensul 1, care apare de la începutul sec. XVIII (N. Costin), este astăzi înv. Cuvîntul turc are toate sensurile celui rom. Vezi definitia »

TĂICULEÁN s. m. (Pop.) Tăiculiță. – Din taică + suf. -ulean. Vezi definitia »

TRANSSAHARIÁN, -Ă, transsaharieni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care traversează Sahara. 2. Cale ferată și tren care unește Nigerul cu Marea Mediterană (străbătând Sahara). [Pr.: -ri-an] – Din fr. transsaharian. Vezi definitia »

NEEUCLIDIÁN, -Ă adj. geometrie ~ă = geometrie în care se infirmă postulatul lui Euclid referitor la două drepte paralele tăiate de o secantă. (după fr. non-euclidien) Vezi definitia »

TRIMARÁN, trimarane, s. n. Ambarcațiune cu trei corpuri legate între ele printr-o punte. – Din engl. trimaran. Vezi definitia »