Definita cuvantului orândui
ORÂNDUÍ, orânduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) grupa într-o anumită ordine; a (se) aranja. 2. Tranz. A hotărî, a dispune; a ridica la o demnitate; a numi, a desemna; a investi. 3. Tranz. (Înv. și pop.) A decide, a fixa, a stabili. ♦ (Rar) A porunci, a ordona. 4. Tranz. (Înv. și pop.) A pune la cale; a pregăti. – Din sl. urenditi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orândui
PĂSUÍ1, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva răgazul necesar pentru a face ceva; a permite cuiva să întârzie cu achitarea unei obligații (bănești); a amâna, a îngădui. – Pas3 + suf. -ui. Vezi definitia »
pocluí, pocluiésc, vb. IV (reg.) a prăji. Vezi definitia »
încujluí, încujluiésc, vb. IV refl. (reg., înv.) a intra în relații de amor cu cineva; a se năvădi, a se îngurlui, a se încuiba, a se cuibări. Vezi definitia »
POMĂDUÍ vb. IV. v. pomăda. Vezi definitia »
CLICUI vb. (ȚR) A chiui. Norodul clicuia cu glas mare. BIBLIA (1688).
Etimologie: clic + suf. -ui.
Vezi și clic. Vezi definitia »