Definita cuvantului ornic
ÓRNIC, ornice, s. n. (Înv.) Ceasornic (de perete); orologiu, pendulă. – Oră + suf. -nic sau refăcut din [ceas]ornic.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ornic
ENDODÉRMIC, -Ă adj. Al endodermului. [< fr. endodermique]. Vezi definitia »
CATIHÉTIC, -Ă, catihetici, -ce, adj. Care ținea de catiheți, de învățământul religios. – Din ngr. katihitikós. Vezi definitia »
MEZOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la mezologie. [< fr. mésologique]. Vezi definitia »
FITOTERÁPIC, -Ă adj., s. n. (medicament) folosit în fitoterapie. (< fr. phytothérapique) Vezi definitia »
molébnic (-ci), s. m. – Preot. Sl. molĭbnikŭ. Sec. XVII, slavism cult, ca și molenie, s. f. (înv., rugăciune), din sl. moljenije. Cf. moliftă. Vezi definitia »