MENÍSC s.n. 1. Suprafață liberă, curbă, a unui lichid într-un tub (capilar). ♦ Lentilă convexă pe o parte și concavă pe cealaltă parte. 2. Cartilaj în formă de lentilă sau de inel, care se află la diferite articulații ale corpului. [< fr. ménisque, lat. meniscus , cf. gr. meniskos – lună nouă]. Vezi definitia »

SOBORNICÉSC, -EÁSCĂ, sobornicești, adj. (Înv.) Întemeiat pe hotărârile sinoadelor ecumenice; p. gener. ecumenic; sinodal. – Sobornic + suf. -esc. Vezi definitia »

VRĂJMĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vrăjmășești, adj. Vrăjmaș; al vrăjmașului. – Vrăjmaș + suf. -esc. Vezi definitia »

BROȘTÉSC, -EÁSCĂ, broștești, adj. (Rar.) Broscăresc. – Din broaște (pl. lui broască) + suf. -esc. Vezi definitia »

PLEOSC interj. Cuvânt care redă zgomotul produs de căderea unui corp moale (în apă) sau de lovirea unui corp (moale sau elastic) de un altul. – Onomatopee. Cf. sl. pleskŭ. Vezi definitia »