INFÚZIE, infuzii, s. f. 1. Soluție apoasă obținută dintr-o plantă prin opărirea ei cu apă clocotită, în scopul extragerii principiilor active pe care le conține; medicament astfel obținut. 2. Încrucișare a unei rase neameliorate cu o rasă ameliorată timp de una sau două generații. [Var.: infuziúne s. f.] – Din fr. infusion, lat. infusio, -onis. Vezi definitia »

CONTRÁCȚIE s.f. 1. Încordare, zgârcire a mușchilor, a corpului; contractare. 2. Micșorare a volumului unui material, provocată de răcire, uscare etc. [Gen. -iei, var. contracțiune s.f. / cf. fr. contraction, lat. contractio]. Vezi definitia »

PALEOFITOGRAFÍE s. f. ramură a paleontologiei care studiază morfologia plantelor fosile. (< fr. paléophytografie) Vezi definitia »

ELECTROANESTEZÍE s. f. anestezie generală provocată prin curenți de înaltă frecvență. (< fr. électro-anesthésie) Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »