SCIÁTIC, -Ă I. adj. al șoldului, al osului ischion. ♦ nerv ~ = nerv care pornește din partea inferioară a măduvei spinării și se ramifică în toată partea de jos a corpului. II. s. f. nevralgie prin dureri pe traiectul nervului sciatic. (< fr. sciatique, lat. sciaticus) Vezi definitia »

PERCLORÍC adj. (În sintagma) Acid percloric = acid oxigenat al clorului, având aspectul unui lichid incolor care fumegă în aer. – Din fr. perchlorique. Vezi definitia »

SUBCLÍNIC, -Ă adj. (Despre boli) Care nu determină manifestări evidente; cu o simptomatologie slabă. [< sub- + clinic]. Vezi definitia »

ORATÓRIC, -Ă adj. referitor la orator(ie). (< germ. oratorisch) Vezi definitia »

GEOCHÍMIC, -Ă adj. Referitor la geochimie. [Pron. ge-o-. / < fr. géochimique]. Vezi definitia »