BRUT, -Ă adj. (Despre materii) În stare naturală; (despre compuse) netransformat într-un alt produs finit, neterminat. 2. (Op. net; despre greutatea unei mărfi) Din care nu s-a scăzut daraua; (despre venit) din care nu au fost scăzute cheltuielile. [Cf. it. bruto, fr. brut, lat. brutus]. Vezi definitia »

FLÁUT s.n. Instrument de suflat, alcătuit dintr-un tub lung de lemn sau de metal, cu găuri și clape. [Pron. fla-ut, pl. -ute, (s.m.) -uți. / < it. flauto]. Vezi definitia »

strănút, strănútă, adj., s.m. și f. (înv. și pop.) (cal) cu o pată albă pe nas sau pe bot. Vezi definitia »

precepút s.n. (înv.) pricepere. Vezi definitia »

TERAPEÚT, terapeuți, s. m. Medic specialist în terapeutică. [Pr.: -pe-ut] – Din fr. thérapeute. Vezi definitia »